Intrebari, intrebari si intrebari!

Progres sau esuare? Avansat sau inapoiat? Bun sau rau? Sunt toate intrebari pe care “formal” mi le adresez foarte des. Visez mereu la lucruri pe care poate ca n-am sa le dobandesc dar imi place sa cred in locurile unde imaginatia ma duce. Puterea de a visa este cu siguranta un lucru mai presus de oricare altul in viata, poate chiar mai presus decat dragostea, fiind singurul mod care ma ajuta sa fiu cine vreau sa fiu poate doar pentru o clipa sau doua. Stau si ma gandesc mereu cum ar fi daca as avea tot ce mi-as dori? As fi om bun? Rau? Poate ca tot ce imi doresc nu este indeajuns, poate ca nu imi doresc ce imi trebuie. Recunosc realitatea ma sfarama! Ma chinuie si imi provoaca greata. Stau si ma privesc in oglinda si ma intreb daca sunt ceea ce par, daca ma voi descurca in viitor sau daca voi reusi vreodata sa imi impun anumite reguli. Nu sunt deloc un om care stie ce poate! As putea programa un interviu cu mine in care cu siguranta fiecare intrebare ar fi fara raspuns avand atatea dileme pe care nu reusesc sa le inteleg. Da, iubesc si imi place sa fiu iubit inapoi de oameni ce primesc toata dragostea mea dar oare o merita? Sau oare merit eu dragostea lor? Sunt pur si simplu intrebari fara raspuns, intrebari la care nimeni nu poate sa imi raspunda decat eu. Iar eu? Eu tac mereu pentru ca urasc sa ma fac de ras pana si in fata mea. Nu pot sa ma plang de o viata rea, dar orice om isi doreste mult mult mai mult decat are. E normal sa vrei sa progresezi, dar uneori nu poti. Prietenii sunt singurii oameni care trebuie sa te inteleaga chiar daca nu pot dar oare o fac? As putea continua cu mii de intrebari dar textele lungi ma enerveaza in primul rand pe mine.