Happyness

Iubesc si sunt iubit. Asta e marea mea fericire. Poate doar din cauza asta uit de toate problemele pe care le am (si Doamne sunt incredibil de multe), si sigur din cauza asta ma trezesc fericit si adorm zambind indiferent de greutatea celor cateva ore petrecute in lumina zilei. Sunt fericit. DA! Si in sfarsit ma simt om. Le multumesc acum oamenilor care m-au ajutat sa vad altfel si le cer iertare pentru ca nu i-am ascultat mai devreme, dar poate ca de aici incepe "vremea mea". Poate ca daca ii ascultam atunci nu eram pe atat de fericit ca acum. Deabia acum realizez cat de adevarat este ce am auzit odata. Viata este intradevar ca un tren, unul in care urci si cobori la statia ta, unul in care ai compartimentul si locul tau (si trebuie doar sa il gasesti undeva pe la inceput), unul in care cunosti persoane care urca la diferite statii, inainte sau dupa statia ta. Iar calitatea calatoriei tale consta in dorinta de a iti aminti doar locurile frumoase pe care le-ai vazut si calatorii dragi pe care i-ai cunoscut.

Pe noi ne sperie lumina, nu intunericul! Aici e marea noastra problema. Noi suntem speriati de schimbari, si orice se incearca si iese prost e gresit. Asa ca mai bine nu mai incercam nu? Asta ne strica pe noi romanii. Deaia ai senzatia aia de greata cand te intorci dintr-o tara vestica. Deaia ei pot si noi nu. Deaia se spune ca romanii fericiti nu traiesc in Romania. Pacat ca lumea intalneste oameni cu optimismul meu, care inca mai cred in schimbari radicale. Pacat pentru cei care nu vad viitorul.

De ce? De ce asa devreme? De ce ne lasi atat de repede? De ce nu vrei sa mai ramai? Te intreb in zadar ,caci ai plecat deja, dar stiu ca ma auzi. Oricat am sta orice am face nu te vom uita, si vei ramane cu noi pentru totdeauna. Ne va fi dor de tine si vom avea nevoie de tine dar viata merge inainte. Stau si ma gandesc oare cu ce gresesc unii oameni? Oare de ce Dumnezeu cateodata ne dezlipeste de cei dragi asa repede? Oare de ce a trebuit sa te pierdem Angela? Stiu ca de acolo acum ne privesti cu tristete la fel cum si noi traim in tristete pentru ca nu te mai avem printre noi. Te-am iubit, te iubim si te vom iubi mereu. Dumnezeu sa te ierte!

Educatie

Invatam, studiem, citim, scriem. Mai avem 2 saptamani si ne bucuram de lunga pauza de vara, 2 saptamani si putem in sfarsit sa ne trezim la ore acceptabile. Ne stresam acum pe final d an scolar pentru notele pe care nu le-am luat chiulind. N-am mai scris aici de ceva vreme! Probabil din lipsa de idei sau pur si simplu lipsa de timp. Se aici ma intorc la subiectul "scoala". Ce inseamna? "Scoala"? A da! Locu ala unde mergem sa fumam in pauze, sa dormim la ore, sa ne intalnim toti si sa plecam. Da! Imi amintesc de scoala. Dar nu ar trebui sa facem altceva acolo? Parca imi spusese mama acum 11 ani ce trebuie sa fac acolo. Aaaa! Da ma! Trebuie sa invat. Singur? NU! Trebuie sa fiu invatat. Dar de cine? Stiu si asta! De oamenii aia care faceau scandal in Bucuresti sa li se dea mai multi bani. Mai multi bani pentru ce? Ii merita? Pentru ca mare parte din profesorii mei nu prea au ce sa ma invete. Sau poate ca au dar nu o fac! Sau poate ca o fac dar cu siguranta nu o fac cum trebuie! Da! Asta e! Exact aici vroiam sa ajung! Pacat de profesorii care chiar merita: Marica Gabriel, Campeanu Elena si lista poate continua mult de aici. Dar tot din pacate lista nu continua indeajuns de mult. Nu ai cum sa inveti de unul singur! Trebuite sa simti ca profu e cel mai bun prieten al tau, si el trebuie sa simta la fel. Asta e satisfactia unui profesor adevarat! Ideea de a schimba ceva in cunostinta si gandirea unui tanar. Punct :)

Sa spuna cineva la o portavoce gigantica! Sa spuna ca bautura nu face bine, ca tigarile dauneaza grav si ca jocurile de noroc iti dau viata peste cap si uneori te ucid. Daca imi place sa beau? La dracu da! Ador sa beau! Pe langa asta fumez si imi pariez toti bani. E normal sa avem vicii. Dar chiar pe toate? Este cam mult stiu, dar cate putin din fiecare nu strica. Sunt oameni care au fumat toata viata lor si au trait 80 de ani si sunt oamenii curati care au murit tineri. Ma gandesc mereu daca e bine sau rau ceea ce fac. Nu am cum sa nu recunosc ca ma roade sentimentul ca ma distrez si ma distrez in continuu si nu am sa ajung nicaieri, dar am o alta metoda de a traii, nu imi planific niciodata viitorul. Ce se intampla se intampla si asta e.

Te...

Te trezesti, te ridici din pat, te duci te speli, te hranesti, te speli pe dinti, te aranjezi, te pregatesti de plecare, te urci in lift, te joci cu cainele de la intrare, te duci inspre autobuz, te urci in autobuz, te prinde controlu, te dai jos, te rogi de controlor sa nu iti dea amenda, te duci pe jos la scoala, te intalnesti cu toti colegii/prieteni, te mai scapi de o tigara, te duci spre clasa, te bagi in banca, te uiti pe caiet, te duci dupa o cafea, te bagi in baie la inca o tigara, te duci iar spre clasa, te treci prezent pe foaie, te plictisesti la ora, te rogi d timp sa treaca, te duci in pauza la o tigara, te duci la ora, te asculta, te trimite in banca cu nota doi, te futi in ea de viata, te futi in ea de profa/prof. Te plictisesti si pleci de la ore, te duc spre casa, te asteapta iar cainele, te joci iar cu el, te urci iar in lift, te duci spre usa de la apartament, te bagi la ceva de mancare, te saturi, te pui la un serial, te pregatesti sa pleci. Te urci din nou in lift, te joci iar cu cainele, te duci iar spre autobuz, te dai jos intr-o statie, te intalnesti cu prietenii, te duci cu ei la o bere, te imbeti, te uiti pe nota de plata, te miri, te duci spre casa seara, te suna ai tai, te iau la intrebari, te droghezi?, te urci in autobuz, te dai jos acasa, te duci pe strada pe care locuiesti, te asteapta cainele iar, te joci cu el, te urci in lift, te duci la usa ta, te descalti, te pisi, te speli pe maini, te pui in pijamale, te uiti pe net, te bagi in pat, te pui pe somn. Dar nu "te" cam mult?

Romania

Multumiri

As vrea sa multumesc persoanelor care m-au ajutat sa fiu cine sunt, chiar daca nu am devenit mare lucru. In primul rand le multumesc nespus parintilor si fratelui meu. Iar mai apoi le multumesc lor, oamenii care au avut si au incredere in mine: Ileana Manole; Nina Bercan; Bogdan Soare; Valerian Netolitzchi; Dan Albu; Luceta Albu; Ruxandra Piti; Dragos Manea; Roxana Luncanu; Ecaterina Barbat; Mihai Popovici; Mihai Denis; Dragos Stefanescu; Ovidiu Berbecaru; Iulia Mohora; Cristina Bucur; Mircea Balan; Mihai Ionescu; Piroska Dabija; Gabriel Marica; Catalina Barasch; Elena Davitoiu; Adrian Campurean si nu in ultimul rand Alexadru Mihai si Raluca Resmerita. Fara ei n-as fi ajuns nicaieri. Va multumesc!

Moment

De ce oare imi este asa de greu sa imi gasesc de fiecare data un subiect? Prea putine lucruri neimportante mi se intampla si cu greu vine o intamplare pe care sa simt ca o pot povesti la perfectie. Sunt o fiinta minuscula printre toti gigantii iar asta imi sporeste puterea de a ma inchide intre cativa pereti unde pot sa imi vorbesc si sa ma ascult. Mi se pare de cuvinta sa fiu sincer cu tine. Nu pot sa te mint! Zecile de minute petrecute in fata monitorului si a tastaturii nu sunt deloc la fel de insuportabile ca gandul ca nu pot sa scriu, ca nu sunt capabil. Da chiar oi fi capabil de ceva? Nu prea ma vad bun la nimic. Poate doar zgomotul de chitara care ma relaxeaza seara sau sunetul mingei de baschet ce atinge podeaua care imi sporeste adrenalina, poate doar astea imi mai dau sperante. Ma ingrijorez din ce in ce mai mult si simt ca se aproprie ceva. Nu stiu de e ceva bun sau rau, dar e aproape. "Avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis, si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, si sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim." Octavian Paler

To lose...

Am pierdut batalia! Razboiul pentru care ne-am antrenat atat de intens s-a incheiat, iar noi nu suntem victoriosi. Am avut ghinion! Am muncit din greu mult timp pentru a fi siguri de victorie dar am esuat.
Prima batalie s-a dovedit a fi una usoara dar ghinionul ca cel mai bun soldat al nostru sa fie grav ranit ne-a surprins pe toti. Ne-a demoralizat si ne-a intristat. Am continuat sa luptam in timp ce inamicul castiga teren in fata noastra vazandu-ne in starea in care eram. Comandantul nostru nu era unul stralucit si nu ne incuraja deloc, indiferent de ce foc trageam. Am reusit in final sa castigam prima batalie, dar a doua se arata ca fiind una grea. Cei contra carora luptam erau din coltul celor trei frontiere de pe undeva de prin est, fiind considerati adversari foarte rapizi. Lupta a inceput echilibrat. O perioada invadam noi, o perioada ei. Soldatii ce ne-au ramas nu erau in apele lor si au avut probleme de concentrare, probabil din cauza lipsei acelui bun soldat. Am pierdut acea lupta! Am pierdut-o si pe urmatoarea, cea care se dovedea a fi imposibila. Am pierdut tot!

Letter to blog

Draga Blog,

N-am nici cea mai vaga idee pe care sa o scriu dar mi-am spus ca ar fi bine sa mai vorbesc si cu tine din moment ce nu ti-am mai zis nimic de ceva timp si s-ar putea sa te superi pe mine, daca nu te-ai suparat deja. Zilele urmatoare vor fi poate cele mai grele de anul asta dar in cateva zile s-ar putea sa fiu un om implinit. Ma rog cel putin pe jumatate implinit. Sunt pe cale sa imi indeplinesc o dorinta la care visez de foarte mult timp, defapt cel mai mare vis al meu de pana acum. In 21 de zile implinesc 18 ani si sunt destul de confuz in ceea ce priveste tel-ul in viata. Nu stiu unde sa merg si ce sa fac mai departe, doar am cateva ideei neclare. As vrea sa iti mai spun cate ceva acum dar timpul nu imi permite.

Cu drag,
Lucian

thanks to Alexandru Mihai

Date-n parerea mea!

-Parerea mea este ca.....

-Eu zic ca e gresita!
-EU zic ca esti un bou! De unde sti ca e gresita parerea mea?
-Pai fi atent cum sta treaba.....

-Pai si daca imi schimb parerea in parerea ta si plec de aici si spun cuiva parerea ta ca fiind parerea mea si ala imi zice ca e gresit, il fac iar bou si imi schimb parerea ta, care defapt este parerea mea acum, in parerea lui? Si continui sa imi schimb parerile ca pe sosete?

-Pai depinde...
-Depinde de ce?
-De ce zic ceilalti?
-Ceilalti zic ca esti un bou! Toti:)

Life is long! Don't act like it is short!

E ca un meci de box, sau orice alt sport ce include pumni, picioare, genunchi si coate in fata. E runda in care ti-o iei, runda in care o dai, sau poate runda care te face K.O. Cu siguranta fiacre pumn primit te face sa realizezi ca nu esti facut din sticla, si te ambitioneaza. Gandul cel mai nerabdator e dus la gongul ce anunta terminarea rundei, dar esti stresat pentru ca nu vrei sa termini meciul repede. E viata! E drumul ala lung in care intalnesti persoane ce se alatura calatoriei tale sau cursa in care vrei sa scapi de orice adversar. Vrei sa fi cel mai bun si dai tot ce ai sa demonstrezi tuturor ca esti mai presus decat oricine. Nimic nu este imposibil! Nu exista lucru pe care nu il poti face la fel cum nu exista gand pe care nu il poti gandi.


Viata este starea caracteristica a unei fiinte superioare de urmarire a unui tel!

Belive in....!

“Poate doar un dezastru natural ar strica aceasta zi. Este o dupamiaza usor racoroasa de primavara iar pe fetele trecatorilor se observa bucuria de a purta haine mai subtiri in sfarsit. Ma uit la oricine trece pe langa mine si incerc sa citesc expresia pusa fara stire pe fata. E cel mai frumos joc pe care poti sa incerci sa il epuizezi la maxim pe strada doar pentru ca putin probabil ghicesti la ce se gandeste un om.”

Cam asa as putea sa povestesc. Din pacate nu am mai avut de ceva vreme o astfel de zi, linistita. Totul merge prost! Absolut totul! Ti minte momentele alea in care chiar nu sti ce sa mai faci sa revi la normal? Prin genul asta de momente inepuizabile am trecut zilele trecute, ieri si azi, desi imi place sa cred ca maine va fi mai bine si imi voi reveni. Imi place sa cred. Cred in orice lucru bun care mi s-ar putea intampla. Auzisem odata ca daca pleci de acasa sa faci un lucru si nu crezi in el, mai bine ramai acasa. Asa ca de ce sa nu cred ca voi castiga marele premiu cand plec de acasa sa pun bilet la 6 din 49? De ce sa nu cred ca ma voi descurca bine la scoala dimineata la 6 cand ma trezesc? E foarte dezamagitor cand pierzi sau cand gresesti, dar macar ai incercat. Sa cred ca maine voi fi in stare sa imi povestesc mie cele scrise la inceput? DA CRED!

Love letter to basketball

In the summer of 2001, high school had ended and it was time for college.
I did everything in my power to take you with me, but you didn't wanna go.
You said I needed to become a man and that I counted on you way too much...
so you left me - feeling unsure, unloved and confused.
How could you not love me anymore?

You’ve had my heart since I first laid eyes on you.
I woke up to the thought of you and went to sleep with my heart with you.
You completed me and now you was leaving me.
How? How could you?
You left me with nothing to do...no one to turn to...
You help mold me into the man that I am today.
You were the one that understood me -
but I knew deep down inside you were gonna come back to me.

So I practiced on ways that I could love you more,
and so you'd never leave me again. And then 2001-2002 came...
you said the words that I've always dreamed of hearing...

“From Robbins, Illinois, 6 foot 4 Guard … Dwyane Wade.”

And we fell in love all over again...
To my first love...The Game of Basketball....I love you...

Intrebari, intrebari si intrebari!

Progres sau esuare? Avansat sau inapoiat? Bun sau rau? Sunt toate intrebari pe care “formal” mi le adresez foarte des. Visez mereu la lucruri pe care poate ca n-am sa le dobandesc dar imi place sa cred in locurile unde imaginatia ma duce. Puterea de a visa este cu siguranta un lucru mai presus de oricare altul in viata, poate chiar mai presus decat dragostea, fiind singurul mod care ma ajuta sa fiu cine vreau sa fiu poate doar pentru o clipa sau doua. Stau si ma gandesc mereu cum ar fi daca as avea tot ce mi-as dori? As fi om bun? Rau? Poate ca tot ce imi doresc nu este indeajuns, poate ca nu imi doresc ce imi trebuie. Recunosc realitatea ma sfarama! Ma chinuie si imi provoaca greata. Stau si ma privesc in oglinda si ma intreb daca sunt ceea ce par, daca ma voi descurca in viitor sau daca voi reusi vreodata sa imi impun anumite reguli. Nu sunt deloc un om care stie ce poate! As putea programa un interviu cu mine in care cu siguranta fiecare intrebare ar fi fara raspuns avand atatea dileme pe care nu reusesc sa le inteleg. Da, iubesc si imi place sa fiu iubit inapoi de oameni ce primesc toata dragostea mea dar oare o merita? Sau oare merit eu dragostea lor? Sunt pur si simplu intrebari fara raspuns, intrebari la care nimeni nu poate sa imi raspunda decat eu. Iar eu? Eu tac mereu pentru ca urasc sa ma fac de ras pana si in fata mea. Nu pot sa ma plang de o viata rea, dar orice om isi doreste mult mult mai mult decat are. E normal sa vrei sa progresezi, dar uneori nu poti. Prietenii sunt singurii oameni care trebuie sa te inteleaga chiar daca nu pot dar oare o fac? As putea continua cu mii de intrebari dar textele lungi ma enerveaza in primul rand pe mine.